Update 7 ore în urmă
Timp de citire: 6 minute
Articol scris de: Simona Stan
Luna decembrie aduce cu sine o serie de obiceiuri și sărbători românești ce marchează apropierea Crăciunului, prin colinde și preparate tradiționale, dar și prin gesturi simbolice cu semnificații vechi. Potrivit %source%, aceste tradiţii variază în funcţie de regiune, însă toate păstrează spiritul ospitalității și al credinței în belşug și sănătate.
Una dintre cele mai cunoscute tradiții de Crăciun este colindatul, iar în seara de Ajun, copiii și tinerii merg din casă în casă pentru a vesti Nașterea lui Iisus Hristos. Ei cântă cântece precum „O, ce veste minunată” sau „Steaua sus răsare” și primesc drept răsplată mere, nuci, colaci, dulciuri sau bani, ceea ce reprezintă un semn al ospitalităţii și al belșugului.
Masa de Ajun este preparată cu atenție în multe zone, fiind încă de post și cuprinzând mâncăruri tradiționale precum sarmale de post, fasole, colivă sau plăcinte. Această masă este considerată aducătoare de noroc și sănătate pentru anul care urmează. De asemenea, se prepară turtele numite și „scutecele Domnului”, simbolizând legătura cu nașterea Mântuitorului și presărate cu apă călduță, zahăr pisat, nucă sau semințe de cânepă, după vechi obiceiuri.
În Moldova, Transilvania, Banat, Oltenia și Dobrogea, tradițiile de Crăciun capătă particularități locale, pe lângă cele generale. De pildă, în Bucovina, femeile ascund fusele de la furca de tors și folosesc pietre în cuptor pentru a ține șerpii departe. Colindătorii din Maramureș se organizează în ceate pentru a duce „Steaua” și „Capra” pe ulițe, iar „Viflaimul” este o piesă de teatru populară care reconstituie apariția magilor și păstorilor.
În Alba, satul Limba păstrează obiceiul „Pițăratului”, un colac făcut din aluatul de la pâine sau cozonaci. În Banat, sârbii aprind în noaptea de Crăciun trunchiul verde numit „badnajak”, iar în Apuseni are loc „Crăciunul fiarelor” sau „Noaptea lupilor”, când tinerii interacționează cu măști ce simbolizează duhurile pădurii.
În Oltenia, se exersează obiceiul „scormonitul în foc” în Ajun, iar „Steaua” răsună în cadrul colindelor cântate în cete organizate. Dobrogea aduce un farmec deosebit cu „Struțul”, varianta locală a „Caprei”, iar colindătorii „moșoi” poartă măști colorate care reprezintă spiritul strămoșilor ce alungă răul și vestesc un an prosper și liniștit.
Curățenia casei este o parte importantă a pregătirilor, fiind asociată cu reînnoirea și speranța. Totuși, există și superstiții, cum ar fi interdicția de a mătura în Ajun în unele zone, pentru a nu aduce ghinion. Împodobirea bradului, realizată în seara de 24 decembrie cu globuri, beteală și lumini, reprezintă un simbol al vieții și bucuriei. O tradiție aparte cere ca bradul să fie împodobit cu un săculeț cu boabe de fasole albă, simbolizând puritatea sufletului.
În anumite gospodării, busuiocul, maghiranul și bumbișorul sunt plantele folosite pentru decorare, ele aducând noroc și fiind încărcate de semnificații spirituale. În același timp, femeile nemăritate pot încerca să-și vadă ursitorul, lăsând pe prispa casei o parte din toate felurile de mâncare. Astfel, obiceiurile de Crăciun continuă să fie respectate cu un profund simț al legăturii între vechiul și noul an.
La 25 decembrie, conform tradiției stabilite în secolul al IV-lea, este sărbătorită Nașterea Domnului, un eveniment care marchează începutul mântuirii și temelia credinței creștine. Nașterea Domnului arată, potrivit %source%, că Dumnezeu intră în istoria omenirii prin iubire și smerenie, dând un nou sens vieții, suferinței și morții.
Crăciunul este rodul unei evoluții istorice complexe, care combină elemente din sărbătorile păgâne și creștine, potrivit tradițiilor și datelor istorice analizate. Tradiția sărbătorii nașterii lui Iisus Hristos pe 25 decembrie a fost fixată oficial abia în secolul al IV-lea, deși obiceiuri apropiate existau încă din vremuri străvechi.
Cei trei înțelepți din povestea Nașterii Domnului, cunoscuți și sub numele de magi sau regi, sunt personaje misterioase care aduc daruri cu semnificații profunde. Conform Bisericii, aceștia au venit din Orient, urmând o stea, pentru a-l întâlni pe Pruncul Iisus, iar tradiția creștină atribuie fiecărui dar o simbolistică aparte.
În mesajul său dedicat Crăciunului, preotul diecezei de Satu Mare invită credincioșii să reflecteze asupra misterului Întrupării lui Dumnezeu. El subliniază că această sărbătoare nu este doar o tradiție sau o poveste, ci reprezintă expresia iubirii divine față de omenire, un moment în care Cristos se naște nu doar în Betleem, ci și în inimile oamenilor, așa cum notează %source%.