Update 1 oră în urmă
Timp de citire: 4 minute
Articol scris de: Simona Stan
Crăciunul este rodul unei evoluții istorice complexe, care combină elemente din sărbătorile păgâne și creștine, potrivit tradițiilor și datelor istorice analizate. Tradiția sărbătorii nașterii lui Iisus Hristos pe 25 decembrie a fost fixată oficial abia în secolul al IV-lea, deși obiceiuri apropiate existau încă din vremuri străvechi.
În timpurile precreștine, ultima zi a iernii în emisfera nordică, situată între 20 și 22 decembrie, era consemnată prin sărbători care onorau Marea Zeiță Mamă și nașterea Zeului Soare. În Roma antică, între 17 și 24 decembrie, romanii celebrau saturnaliile, ocazie cu care oamenii își împodobeau locuințele cu ilice, un obicei adoptat ulterior de primii creștini.
Biserica ortodoxă a început să sărbătorească Nașterea lui Hristos în decembrie în timpul episcopului Telesphorus, între anii 125 și 136 AD, când a fost hotărâtă consacrarea unor servicii bisericești pentru această perioadă. Astfel, sărbătorile păgâne au început să capete o nouă semnificație religioasă.
În anul 274, împăratul Aurelian a proclamat 25 decembrie ca zi dedicată nașterii zeului Soare Invincibil, solstițiul de iarnă căzând pe această dată. Papa Iulius I a fixat în anul 320 această zi ca data oficială a Crăciunului, iar în 325 împăratul Constantin cel Mare a introdus-o ca sărbătoare fixă. Totodată, Constantin a stabilit ca Paștele să rămână o sărbătoare cu dată mobilă.
Deși sărbătoarea a fost oficializată, nu toate comunitățile creștine au fost de acord, iar în Anglia Crăciunul a fost interzis între 1649 și 1660 sub conducerea lui Oliver Cromwell. Totuși, interesul pentru această sărbătoare a renăscut după perioada de persecuții, iar tradițiile legate de Crăciun s-au răspândit în secolul al XIX-lea.
Crăciunul a devenit o sărbătoare populară abia în secolul al XIX-lea, când nu exista o figură precum Moș Crăciun care să îl reprezinte. În anul 1834, regina Victoria a Angliei a adus la castel pe soțul său, prințul Albert, de origine germană, care a introdus obiceiuri precum împodobirea bradului de Crăciun și colindatul.
Aceste tradiții s-au impus rapid în Imperiul Britanic, marcând începutul popularizării sărbătorii în forma sa actuală, care combină aspecte istorice, religioase și culturale diverse, reflectând un amestec de influențe din mai multe epoci istorice.
La 25 decembrie, conform tradiției stabilite în secolul al IV-lea, este sărbătorită Nașterea Domnului, un eveniment care marchează începutul mântuirii și temelia credinței creștine. Nașterea Domnului arată, potrivit %source%, că Dumnezeu intră în istoria omenirii prin iubire și smerenie, dând un nou sens vieții, suferinței și morții.
Cei trei înțelepți din povestea Nașterii Domnului, cunoscuți și sub numele de magi sau regi, sunt personaje misterioase care aduc daruri cu semnificații profunde. Conform Bisericii, aceștia au venit din Orient, urmând o stea, pentru a-l întâlni pe Pruncul Iisus, iar tradiția creștină atribuie fiecărui dar o simbolistică aparte.
Programul sfințirii caselor în Seini și în filii se desfășoară între 4 și 8 ianuarie 2026, conform organizatorilor. Acțiunea vizează mai multe zone și străzi ale orașului, precum și localități din apropiere, în scopul binecuvântării locuințelor înainte de a începe noul an.
În mesajul său dedicat Crăciunului, preotul diecezei de Satu Mare invită credincioșii să reflecteze asupra misterului Întrupării lui Dumnezeu. El subliniază că această sărbătoare nu este doar o tradiție sau o poveste, ci reprezintă expresia iubirii divine față de omenire, un moment în care Cristos se naște nu doar în Betleem, ci și în inimile oamenilor, așa cum notează %source%.