Update 7 ore în urmă
Timp de citire: 4 minute
Articol scris de: Elena Dumitrescu
La 25 decembrie, creștinii aniversează Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos, potrivit tradiției consacrate. Crăciunul este văzut ca o sărbătoare a familiilor, un moment de reuniune între generații, cu schimb de cadouri și bucuria timpului petrecut împreună, transmite %source%. Practicile populare presupun respectarea unor obiceiuri vechi, ce leagă această perioadă de speranța unui an prosper și binecuvântat.
Imaginea lui Moș Crăciun, un bătrân cu barbă albă, îmbrăcat într-o haină roșie cu margini de blană, cizme negre și căciulă, a evoluat treptat încă din Evul Mediu și este acum una dintre cele mai recunoscute simboluri ale Crăciunului. Acesta aduce daruri copiilor cuminți în noaptea dintre 24 și 25 decembrie, o tradiție foarte bine înrădăcinată în mentalul colectiv.
Crăciunul rămâne un prilej de sărbătoare care reunește familia în jurul mesei, întărind legături afective și culturale care persistă de-a lungul generațiilor. Respectarea ritualurilor este corelată cu dorința unui an mai bun, iar darurile simbolizează grija și afecțiunea între cei dragi.
Colindatul reprezintă o practică străveche în cultura românească, cu cete organizate care merg din casă în casă pentru a vesti Nașterea Domnului. Aceasta nu se limitează doar la cântarea colindelor, ci include și urări, gesturi rituale, dansuri și chiar purtarea de măști în anumite zone.
În Ajunul Crăciunului, copiii încep colindatul cu urarea „Bună dimineața la Moș Ajun!”, iar gazdele îi răsplătesc cu nuci, mere, colaci, covrigi sau bani. În mediul rural, această tradiție are o dimensiune comunitară sporită, cu tineri costumați popular care străbat ulițele satelor, întărind legătura dintre trecut și prezent.
Banatul este una dintre regiunile unde colindatul continuă să fie o tradiție de bază, cu grupuri de copii și tineri care anunță Nașterea Domnului pe străzile localităților. Această practică are o încărcătură culturală și identitară puternică.
Volumul „Sărbători și obiceiuri românești” al lui Ion Ghinoiu subliniază importanța colindelor, care nu sunt doar cântece, ci adevărate mesaje ce transmit valori și urări de bine de la o generație la alta, păstrând vie o parte importantă a patrimoniului românesc.
La 25 decembrie, conform tradiției stabilite în secolul al IV-lea, este sărbătorită Nașterea Domnului, un eveniment care marchează începutul mântuirii și temelia credinței creștine. Nașterea Domnului arată, potrivit %source%, că Dumnezeu intră în istoria omenirii prin iubire și smerenie, dând un nou sens vieții, suferinței și morții.
Crăciunul este rodul unei evoluții istorice complexe, care combină elemente din sărbătorile păgâne și creștine, potrivit tradițiilor și datelor istorice analizate. Tradiția sărbătorii nașterii lui Iisus Hristos pe 25 decembrie a fost fixată oficial abia în secolul al IV-lea, deși obiceiuri apropiate existau încă din vremuri străvechi.
Cei trei înțelepți din povestea Nașterii Domnului, cunoscuți și sub numele de magi sau regi, sunt personaje misterioase care aduc daruri cu semnificații profunde. Conform Bisericii, aceștia au venit din Orient, urmând o stea, pentru a-l întâlni pe Pruncul Iisus, iar tradiția creștină atribuie fiecărui dar o simbolistică aparte.
În mesajul său dedicat Crăciunului, preotul diecezei de Satu Mare invită credincioșii să reflecteze asupra misterului Întrupării lui Dumnezeu. El subliniază că această sărbătoare nu este doar o tradiție sau o poveste, ci reprezintă expresia iubirii divine față de omenire, un moment în care Cristos se naște nu doar în Betleem, ci și în inimile oamenilor, așa cum notează %source%.