A murit Ion Iliescu si a luat cu el aproape un secol de istorie romaneasca. A fost un om de stat care a cultivat respectul bazat pe dialog. A stiut sa rezolve cu intelepciune si cu echilibru multe din problemele complicatei tranzitii prin care a trecut Romania dupa 1989. A stiut sa construiasca echipe, a stiut sa stabileasca aliante dar, mai ales, a reusit sa genereze consens pe marile provocari ale Romaniei post-decembriste. Din acest punct de vedere, Masa de de la Snagov ramane un grandios exemplu. Am lucrat impreuna din 1990. Ii datorez intrarea mea in politica. I-am admirat calitatile politice dar si calitatile umane, pasiunea pentru cultura, capacitatea de a asculta, capacitatea de a analiza. I-am admirat forta de a comunica direct cu oamenii simpli dar si prestanta la reuniuni internationale. Cel mai adesea, am avut opinii asemanatoare. Cred ca in ultimii douazeci de ani s-a simtit lipsa unei prezente mai consistente a sa in viata publica. Probabil ca multi il vor pretui mai mult dupa ce nu mai este. A scris mult, a dat interviuri, a tinut discursuri. Privind in jur, astazi, mi-as dori ca cei mai tineri sa invete cate ceva din toate acestea. Desi nu sunt foarte optimist. Inchei aceste cateva ganduri, pline de tristete, cu raspunsul pe care mi l-a trimis, in 2004, la un mesaj: „Stimate domnule Adrian Năstase, Răspund, așadar, afirmativ scrisorilor pe care mi le-ați adresat, din convingerea că noi, oamenii politici, avem o datorie față de viitorul României: aceea de a acționa astfel încât să răspundem permanent interesului național, să construim împreună binele public și o viață mai bună pentru toți românii. Acesta a fost și este angajamentul meu de viață, un act de conștiință de la care nu voi abdica niciodată”. Condoleante Doamnei Nina si sa ne ramana in memorie Ion Iliescu ca un Stalp al Cetatii.