Creștinii romano-catolici îl comemorează pe Sfântul Blaziu, protectorul bolilor de gât

Pe 3 februarie, creștinii romano-catolici celebrează memoria Sfântului Blaziu, cunoscut ca protector al bolilor de gât. Acesta a fost episcop de Sebasta și a trăit în Armenia, lăsând în urmă o legendă remarcabilă care îi confirmă faima și devotamentul față de credință.

👉 Legenda Sfântului Blaziu și minunea sa

Potrivit emaramures.ro, Sfântul Blaziu și-a câștigat reputația de taumaturg datorită unei minuni petrecute într-o zi de 3 februarie, când a fost condus la locul execuției. O femeie a reușit să ajungă la el, aducându-și fiul aproape mort din cauza unui os de pește înfipt în gât. „Sfântul Blaziu a pus mâinile pe capul copilului și s-a recules în rugăciune. O clipă după aceasta, copilul era salvat.” Acest episod a consolidat imaginea sa ca apărător împotriva bolilor de gât, iar tradiția de a-l comemora pe Sfântul Blaziu s-a păstrat până în zilele noastre.

Deși considerat o figură discutabilă din punct de vedere istoric, Sfântul Blaziu a trăit, se pare, la începutul secolului al IV-lea și a suferit în timpul persecuției lui Liciniu, colegul împăratului Constantin. Se estimează că a fost unul dintre ultimii martiri creștini din acea epocă, în jurul anului 316.

👉 Povestea martiriului său

În încercarea de a scăpa de prigoană, Sfântul Blaziu s-a ascuns într-o peșteră, unde legenda descrie cum animale din pădure veneau să-l viziteze și îi aduceau hrană. Totuși, vânătorii au descoperit ascunzătoarea sa, iar trimișii lui Liciniu l-au capturat, ducându-l la închisoare. Chiar și acolo, el a continuat să săvârșească minuni.

Adus în fața judecății, Blaziu a refuzat cu îndârjire să renunțe la credința sa și să aducă jertfă idolilor. Drept pedeapsă, a fost supus unor torturi crude, inclusiv brăzdarea trupului cu dinții pieptenului de scărmănat lână. Chiar și în fața morții, el a demonstrat o putere de neclintit, până când a fost decapitat.