Maramureș, o administrație în derivă în fața satelor care se golesc

Maramureș, o administrație în derivă în fața satelor care se golesc

În Maramureș, realitatea din administrarea locală contrastează dur cu datele oficiale: sate aproape pustii continuă să funcționeze ca unități administrativ-teritoriale complete, cu primării, consilii locale și servicii publice suspendate într-un teatru birocratic. În mod paradoxal, aceste localități, cu populații ce nu depășesc câteva sute de suflete, administrează un sistem amplu și costisitor de funcționare.

Legea impune clar reguli privind populația necesară pentru clasificarea unei localități: un municipiu trebuie să aibă cel puțin 40.000 de locuitori, un oraș 10.000, iar o comună minim 1.500. În Maramureș, însă, există 17 UAT-uri care încalcă aceste criterii, funcționând orașe și comune cu populații mult sub pragurile legale, cu o administrație ce deservește puțin peste numărul locuitorilor unui bloc mare.

În ciuda acestor disproporții, emaramures.ro menționează că administrația locală rămâne învechită, cu primari și viceprimari ce păstrează structuri birocratice depășite. Autorul articolelor atrage atenția asupra faptului că „nu orice adunătură de case e o comună” și că menținerea acestei stări menține un sistem care nu reflectă nevoile reale ale comunităților, hrănind o birocrație inertă pe fondul unei depopulări accelerate.

Redresarea economico-administrativă a zonei depinde de o reformă reală care să includă comasarea localităților și o restructurare a aparatelor publice, adaptate la datele demografice actuale. Numai prin asumarea acestor adevăruri, Maramureșul și întreaga țară pot spera la o schimbare care să readucă la viață comunitățile disperse și să elimine resursele risipite în administrații ce funcționează artificial.