De la începutul anului, politicile comerciale imprevizibile ale preşedintelui Donald Trump au provocat tulburări în afacerile din UE, pe fondul nemulţumirii acestuia faţă de excedentul comercial de 198 de miliarde de euro al Uniunii cu SUA. Trump susţine că tarifele vor aduce un echilibru în relaţiile comerciale, însă oficialii europeni afirmă că balanţa este mai complexă şi include şi servicii şi investiţii, scrie CNBC. Pe coasta vestică sălbatică a Irlandei, în satul Cahersiveen, afacerea lui June O’Connell, Skellig Six18, produce gin şi whiskey, băuturi artizanale realizate într-un proces lent, influenţat de climatul Atlanticului. SUA a fost imediat o piaţă-ţintă naturală, iar în noiembrie 2023 primele produse au fost trimise din County Kerry pentru lansarea oficială în America la începutul lui 2024. Dar peisajul politic s-a schimbat rapid, relatează CNBC, potrivit News.ro. „Când a devenit clar în ce direcţie se îndreaptă lucrurile, toată lumea încerca să trimită cât mai mult produs în SUA înainte să intre în vigoare tarifele. Am făcut şi noi asta, dar acum depozitele sunt pline, iar importatorii ne spun să nu mai trimitem. Doar marile companii au prioritate,” a spus O’Connell pentru CNBC. În urmă cu o săptămână, Trump a anunţat că intenţionează să impună un tarif general de 30% pentru produsele europene începând cu 1 august, după eşecul negocierilor pentru un acord comercial. Incertitudinea este acum extrem de mare. În încercarea de a calma tensiunile, UE s-a angajat să crească achiziţiile de energie din SUA. Trump a impus deja o taxă vamală de bază de 10% pe importurile din UE, cu cote mai mari pentru automobile şi metale. Presa britanică notează că Trump doreşte acum tarife minime de 15–20%, mult peste nivelul din acordul SUA–Marea Britanie. Industria alimentară şi a băuturilor din UE, cu un volum al comerţului cu SUA de circa 30 miliarde de euro, ar fi printre cele mai afectate. Organizaţia FoodDrinkEurope avertizează că aceste tarife – plătite în general de importatori – vor lovi dur producătorii şi fermierii europeni, limitând oferta şi scumpind produsele pentru consumatorii americani. Chiar şi tariful de 10% introdus în aprilie a afectat deja vânzările, spune O’Connell: „La un tarif de 30%, preţul final devine nesustenabil. Toată ambiţia noastră pentru piaţa americană e pusă pe pauză.” Pentru distileria Combier din Franţa, specializată în lichiorul triple sec, SUA reprezintă 25% din vânzări. Directorul Franck Choisne afirmă că tariful de 10% a fost suportabil, dar o combinaţie între un tarif de 30% şi un dolar slab ar putea majora preţurile cu 45–50%, ceea ce ar putea înjumătăţi vânzările. „Înţelegem că Trump vrea un echilibru comercial, dar la 30%, UE va răspunde, comerţul va avea de suferit şi va fi o situaţie fără câştigători,” a spus el. În regiunea Lombardia din Italia, afacerea de familie Zanetti produce anual peste o jumătate de milion de roţi de Grana Padano. Exportă 70% din producţie, iar SUA reprezintă 15% din cifra de afaceri. CEO-ul Attilio Zanetti spune că volatilitatea actuală a tarifelor este fără precedent. „Ne creează o incertitudine uriaşă şi ne împiedică să planificăm strategic. Tot ce putem face este să trimitem cât mai mult produs înainte ca tarifele să crească,” afirmă el. Tarifele şi cursul valutar au dus deja la creşterea preţurilor cu 25% pe piaţa americană. Orice altă majorare riscă să reducă vânzările. Pentru unii producători europeni, o soluţie este mutarea unor procese de producţie în Marea Britanie, care are un acord separat cu SUA. Alex Altmann, vicepreşedinte al Camerei de Comerţ Britanice în Germania, spune că unii producători germani de electrocasnice analizează relocarea finală a asamblării în Regatul Unit pentru a profita de tarife mai mici. Alte companii mari, precum Siemens sau Bosch, iau în calcul mutarea producţiei direct în SUA pentru a evita incertitudinile comerciale. Însă, pentru afaceri ca Skellig Six18 mutarea este imposibilă. Producţia de whisky irlandez, parma ham italian sau şampanie franceză este protejată geografic şi legal — nu poate fi relocată. În lipsa acestei opţiuni, O’Connell încearcă să intre pe pieţe noi în Asia, Africa şi America Latină, deşi recunoaşte că este un proces lent, costisitor şi fără garanţii. „În momente ca acestea, îmi reamintesc că lucrez într-o industrie veche de 700 de ani, care îţi cere răbdare şi îţi aminteşte că nimic nu este veşnic. Tot ce pot face e să controlez ce ţine de mine,” a spus ea.