Într-o țară în care poți primi un spor pentru praf, un altul pentru zâmbetul șefului și, de ce nu, unul pentru… pantere, România își păstrează cu sfințenie o tradiție birocratică: sporul fără rușine. Pe o stradă liniștită, un grup de bugetari protestează. Sunt serioși, hotărâți, poate chiar fioroși. Nu cer salarii mai mari, nici condiții mai bune de muncă. Poate pare o glumă, dar în spatele acestor pancarte — reale sau parodice — se ascunde o problemă serioasă. Sistemul de sporuri din administrația publică a devenit o pădure de hârtii, unde fiecare frunză e un „drept câștigat” printr-o interpretare creativă a condițiilor de muncă. De la „spor de antenă” pentru că vezi un turn de telefonie pe geam, la „spor de calculator” pentru că lucrezi la birou, România a inventat mai multe sporuri decât metode de a crește productivitatea.