Azi, marcăm 141 de ani de la nașterea cardinalului Iuliu Hossu, o figură emblematică a istoriei României moderne. Episcop greco-catolic și mărturisitor al credinței în vremea comunistă, el este cunoscut pentru citirea Proclamației Unirii la Alba Iulia, pe 1 Decembrie 1918.
👉 Primii ani și educația lui Iuliu Hossu
Născut în Milașul Mare, județul Bistrița-Năsăud, Hossu provine dintr-o familie de preoți și a beneficiat de studii riguroase atât în Transilvania, cât și la Roma. A obținut doctoratul în filosofie și teologie, fiind hirotonit preot în 1910. Întors în România, a activat în Episcopia de Lugoj, unde s-a afirmat prin vasta sa cultură și implicare în viața bisericească și educațională.
În timpul Primului Război Mondial, Iuliu Hossu a slujit ca preot militar pe front, experiență ce i-a consolidat convingerile referitoare la unitatea națională a românilor. În 1917, a fost numit episcop de Gherla, iar un an mai târziu a făcut istorie la Alba Iulia.
👉 Momentul istoric de la Alba Iulia și suferința sub comunism
Pe 1 Decembrie 1918, episcopul Iuliu Hossu a citit în fața zecilor de mii de români Declarația de Unire a Transilvaniei cu România, cuvintele sale devenind un simbol al speranței și dreptății pentru mulți. Însă, destinul său a fost marcat de suferințe. După instaurarea regimului comunist, Biserica Română Unită cu Roma a fost ilegalizată, iar Hossu a fost arestat în 1948.
În anii de detenție și domiciliu forțat, el a refuzat să renunțe la credința sa. Ca recunoaștere a statorniciei sale, Papa Paul al VI-lea l-a creat cardinal „in pectore”, această onoare fiind dezvăluită public abia după moartea sa.
