Dragobetele, sărbătoarea iubirii și a reînnoirii naturii în România

Dragobetele se numără printre cele mai vechi și prețioase sărbători ale culturii populare românești, consacrată iubirii și tinereții. Celebrată pe 24 februarie, ziua are o semnificație mai profundă decât Valentine's Day, fiind puternic ancorată în mitologia și credințele precreștine, notează emaramures.ro.

👉 Manifestările și semnificațiile sărbătorii în tradiția populară

În tradiția populară, ziua de 24 februarie este percepută ca un moment de bucurie și apropiere, când cuplurile își manifestă afecțiunea prin gesturi simbolice, păstrând vie tradiția iubirii și a armoniei între oameni. Această zi marca începutul relațiilor sub semnul bunăstării, Dragobetele fiind văzut ca un protector al îndrăgostiților.

Semnificația acestei sărbători se extinde și la fenomenul natural în care păsările își aleg perechea, interpretat simbolic ca un semn al renașterii afective. Astfel, Dragobetele devine un reper cultural important pentru exprimarea sentimentelor și formarea de legături interumane.

👉 Originea și rolul sărbătorii în mitologia precreștină

Originile sărbătorii sunt adânc înrădăcinate în tradițiile precreștine ale românilor, unde mitologia populară se îmbină cu ritmurile naturii. Figura centrală este Dragobete, considerat fiul bebei Dochia și întruchiparea iubirii și a armoniei. În folclor, el este reprezentat ca un personaj tânăr și luminos, având rolul de a veghea asupra relațiilor.

Darurile oferite de Dragobete, precum flori și obiecte de artizanat, exprimă afecțiune și dorința de apropiere. Spre deosebire de Valentine’s Day, sărbătoarea românească accentuează valoarea simbolică a gestului, menită să întărească legăturile comunității și să păstreze spiritul tradiției.