Cutremurul devastator din 4 martie 1977: 46 de ani de la tragedie
Cutremurul devastator din 4 martie 1977: 46 de ani de la tragedie
Pe 4 martie 1977, România a suferit un cutremur devastator cu o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter, lăsând în urma sa mii de victime și distrugeri considerabile. Seismul, care a durat 55 de secunde, a avut efecte devastatoare în întreaga țară, dar mai ales în București. Conform datelor, 1.570 de persoane și-au pierdut viața, dintre care 1.391 în capitală, iar alte 11.300 au fost rănite. (citeaza emaramures.ro)
Epicentrul cutremurului a fost localizat în zona seismică Vrancea, la o adâncime de aproximativ 94 de kilometri. Aceasta a fost una dintre cele mai puternice mișcări seismice din România în secolul XX. În București, peste 33 de clădiri, inclusiv blocuri mari, s-au prăbușit, provocând nu doar pierderi de vieți omenești, ci și schimbări drastice în peisajul urban al capitalei.
Pierderea unor personalități importante din cultura și știința românească a fost un alt aspect tragic al acestui cutremur. Printre victime se numără actori, regizori și scriitori renumiți, precum Toma Caragiu și Doina Badea, precum și academicieni și critici literari. Aceștia au lăsat un gol imens în societatea românească.
În acea seară fatidică, televiziunea națională difuza filmul „Dulce și amar,” regizat de Ilia Velcev. Filmul a început la ora 20:30 și se apropia de final atunci când cutremurul a avut loc. Mulți români își amintesc cum acest moment a devenit asociat cu tragedia care a urmat.
Autoritățile comuniste au încercat să controleze informațiile despre dezastru. Presa era cenzurată, iar detaliile despre amploarea tragediei nu erau oferite publicului. Cu toate acestea, solidaritatea cetățenilor a fost remarcabilă. Multe persoane s-au mobilizat pentru a ajuta victimele cutremurului, iar mai multe țări au oferit suport României, trimițând echipe de salvare, medicamente și alimente.
Impactul cutremurului a dus la schimbări semnificative în legislație, în încercarea de a îmbunătăți siguranța clădirilor și a preveni viitoare tragedii. Amintirea acestui eveniment rămâne vie, evidențiind forța și unitatea poporului român în fața adversităților.
