Alegerile prezidențiale din 2004: Amintiri și lecții neînvățate
Alegerile prezidențiale din 2004: Amintiri și lecții neînvățate
La alegerile prezidențiale din 2004, eram doar un copil de șapte ani, fără cunoștințe despre politică sau despre conducerea țării. Îmi amintesc doar fețele oamenilor care exprimau bucurie după rezultatele exit-poll-urilor. Aceștia votaseră pentru Adrian Năstase și erau convinși de victoria lor, văzându-l pe Traian Băsescu ca pe un glumeț fără șanse.
Conform emaramures.ro, acele zile au fost caracterizate de un adevărat „bombardament” mediatic. Am fost bombardați cu clipuri, insinuări și manipulari, iar între muzica O-Zone și Akcent, imagini cu candidați erau prezentate în moduri contradictorii: unii erau salutați ca salvatori, iar alții erau demonizați.
Au trecut 21 de ani de la acele evenimente și multe s-au schimbat. Oamenii nu mai sunt doar spectatori la aceste alegeri, ci au început să lupte, fiecare pentru cauza sa. Însă, candidatii par mai absenti și superficial decât oricând. Un exemplu este absenta lui George Simion de la dezbateri, care a permis lui Crin Antonescu să-și joace fără efort cartea.
Astăzi, românii, cel puțin în mod declarativ, nu mai vor PSD și PNL, deși acum șapte luni aceiași oameni i-au votat masiv. A fost o perioadă în care speranța de a avea un viitor comun în cadrul Uniunii Europene părea posibilă. Însă, partidele tradiționale nu au înțeles pericolul situției actuale și nu și-au asumat greșelile.
Vinovată este atât PSD, cât și PNL, și nu cei care strigă în stradă sau cei care se simt abandonați în căutarea unei salvări în haos. Responsabilitatea le aparține celor care au avut puterea, dar nu au avut viziunea necesară pentru un viitor mai bun.
Ce va urma, rămâne de văzut, dar ceea ce a fost ne arată că nu am învățat nimic. Cel mai important este să nu ne pierdem în conflict și să menținem respectul între noi, oamenii, într-o lume care poate părea dezunită. Respectul este singurul lucru pe care nimeni nu ni-l poate lua.
